Povestea mea

În primii ani de facultate m-am dedicat maternității. Mergeam în gărzi, în vacanțe și în multe perioade numite ”libere” să învăț de la medici și asistentele medicale cum să ajut femeile să nască natural, dar nu oricum, ci, fără durere. De unde această aspirație? Din nașterea mea. Sunt un copil dorit, după mulți ani de așteptări, iar mama nu simțea nicio durere când s-a declanșat travaliul, ar fi putut să mă nască natural, simplu și firesc, dar medicul s-a îngrijorat și a decis cezariana, argumentând binele copilului care a ales să se nască mai devreme decât se calculase. Am ajutat femei să nască natural, am evocat în călătorii ghidate momentul nașterii mele, vindecându-mă de efectele cezarianei, realizând că respirația conștientă este un dar experiențial care vindecă orice.

Am fost ”testată” deseori dacă merit să primesc cunoașterea și libertatea de a experimenta respirația ghidată în timp ce moșeam. Am spălat zeci de cutii cu instrumentar chirurgical pentru a le pregăti pentru sterilizare, am făcut curățenie în sălile de nașteri și, când oboseam, treceam la tăiat și împachetat bucățele de fașă pentru mii de comprese. Nimic din ce se numește astăzi muncă necalificată nu m-a făcut să mă simt umilită, dimpotrivă, eram foarte bucuroasă că sunt în locul dorit, recompensa era maximă: moșeam și eram învățată cum să ajut mai bine, iar după ce 3 mame mi-au spus că nu au simțit durerea nașterii deși două dintre ele erau primipare, credeam că asta voi face toată viața.

Doar că, după ce am acceptat invitația unor colegi de a intra într-o cercetare, primind rolul de a prelucra și interpreta datele culese de ei, totul s-a schimbat: rezultatele obținute demonstrau impactul infecțiilor nosocomiale asupra pacienților. Pe vremea studenției la medicină nu aveam internet și atunci am început să intru în anticariate și biblioteci să caut informații despre infecțiile nosocomiale, mai ales să compar cu alte spitale și alte țări. Am obținut mențiune cu acea cercetare (împreună cu ceilalți colegi), dar ceea ce părea predictibil în legătură cu evoluția profesională a devenit neclar. Cum să lucrez în locuri atât de riscante pentru mamele care se abandonau cu totul să nască? Dacă o mamă sau pruncul ei contactează o bacterie rezistentă? De ce autoritățile nu rezolvă această problemă? De ce aceste infecții se manifestă doar în anumite situații, iar alți oameni, nu doar că nu le contactează, dar nici nu au habar de existența lor?

Toată viziunea despre ajutorul acordat la naștere s-a extins în perioada acestor întrebări. Nașterea înseamnă mult mai mult decât moșit sau cezariană. Înseamnă prezența într-un nivel al creației, nefiind unicul nivel al creației, înseamnă trezire. Ne naștem de câte ori trecem în alt nivel al creației. Ne naștem natural, firesc, cu sau fără durere, ori ne trezim direct într-un alt nivel, fără să realizăm asta decât prin experiențe. Am avut un sentiment puternic că, de fapt, nu eram în locul potrivit, iar asta nu din cauza infecțiilor nosocomiale, care m-ar fi putut afecta, ci a rolului cu care mă identificasem și nivelului în care vroiam să mă exprim, nivel care nu era în frecvența experiențială intenționată. Am realizat că investisem mulță implicare și atenție (câțiva ani) într-un mediu în care se perpetua o rutină preluată, fără să se asume responsabilitatea față de întregul proces, întreaga realitate.

În ceea ce mă privește, m-am simțit protejată din copilărie, nu pentru mine erau îngrijorările. De unde această siguranță? Tot dintr-un spital, unul de boli infecțioase în care am ajuns la 3 ani, fiind internată fără mama. Când un copil din salonul în care mă aflam a început să plângă de dorul mamei lui, fiind fără ea, pentru că așa era modelul atunci, m-am urcat pe pervazul ferestrei unde mă simțeam mai bine într-o perspectivă mai largă decât salonul de spital, văzând „ceva” care dizolvă teama transmisă. Vei spune că un copil nu are memorie de la o vârstă atât de mică. De fapt, atunci am intrat în alt nivel, urcând în alt nivel, nu doar ridicându-ma pe pervaz. Iar respirația „m-a moșit” pentru nașterea în următorul nivel. Respirând profund și ritmic, în loc să plâng, am perceput o prezență blândă și iubitoare, protectivă, luminoasă și cuprinzătoare, față de care s-au deschis și ceilalți copii. Această prezență este întotdeauna prezentă, oriunde suntem, pentru oricine. Plânsul copilului s-a transformat în liniște, comunicam între noi fără să vorbim. Această experiență este pur și simplu respirând. Nu avem nevoie de validarea cuiva pentru a o trăi, nu avem nevoie de vreo inițiere, ci doar de permiterea existenței.

Mulți înțelepți transmit un mesaj clar: nu ne naștem și nu murim niciodată! Pentru mine asta înseamnă că doar existăm în niveluri diferite acordate frecvenței pe care o permitem.

Având această viziune, am eliberat rolul de moașă, fiind recunoscătoare pentru tot ce am învățat.

Am realizat că pot să le reamintesc oamenilor cum să se nască în următorul nivel.

În plus, pentru a nu avea niciun atom de regret, am observat că majoritatea medicilor trecuseră la nașterea provocată cu care nu sunt de acord nici acum, dacă nu sunt motive medicale, așa că, nașterea naturală fără durere prin respirație ghidată nu mai avea loc de ”agenda provocărilor”.

A urmat o perioadă în care nu-mi găseam locul, chiar dacă văzusem noua perspectivă. Categoric, refuzam să ignor ceea ce descoperisem despre infecțiile nosocomiale, dar nici nu eram în poziția de a schimba ceva în sistem. 

Nici acum nu se schimbă ceva în vreun sistem. Rolul sistemului este să te mențină în nivelul în care este creat sistemul, depinde de fiecare ce alege când realizează asta.

Așa că, după câteva luni în care am simulat prin imaginație ori prin experiență directă diferite roluri profesionale am ales să promovez viața sănătoasă pentru a fi protejat natural în fața oricărei provocări, de orice fel, pentru a te simți liber și relaxat în toate mediile și nivelurile, pentru a te simți în siguranță oriunde și oricând, fiind expansionat în întreaga realitate creată, nu separat și ”expus” vreunui risc.

Fiecare dintre noi își creează propria realitate și o trăiește cât îi servește în vreun fel, chiar dacă pretinde altceva, cum ar fi...”m-am săturat”. Am învățat că toate provocările te împing către următorul nivel al existenței în care ”te naști”. Nimeni nu face asta în locul tău, doar îți reamintește. Alegerea ne aparține: rămânem în ”travaliu” sau permitem transformarea și noile experiențe, care nu pot fi accesate în nivelul provocărilor?

Respirația conștientă permite conexiunea cu Sursa care sunt.

A urmat o perioadă cu intensă pregătire academică și experiențială energetică.

Medicina de familie, medicina ocupațională, psihologia clinică și psihologia muncii, cu toate formările fiecăreia, doctoratul în psihologie converg împreună către alegerea de a oferi tuturor perspectiva întregului și asumării realității. Fiecare dintre noi este responsabil pentru experiențele trăite. Când realizezi acest adevăr, eliberezi așteptarea și nevoia ca cineva dintr-un pretins exterior să facă ceva în locul tău.

Cunoscând mii de oameni în atât de multe și diferite realități, am învățat experiențial cum să mă nasc în următorul nivel, cum să-i ajut pe oameni să-și reamintească nașterea proprie în următorul lor nivel, acceptând că fiecare are ritmul său.

Am coordonat și mediat grupuri de oameni pentru transformarea experiențială și conexiunea cu energia care comunică în funcție de deschiderea fiecăruia către existență. Am urmat diferite căi pentru revelarea naturii autentice. Observând realizările celorlalți și pe cele proprii, adevărul despre nașterea în următorul nivel al existenței s-a revelat prin respirația conștientă.

Experiența de medic în timpul pandemiei confirmă că respirația conștiență protejează, deși am intrat în foarte multe case pentru consultații și tratamente de urgență.

De-a lungul anilor și, mai ales în pandemie, am observat că oamenii s-au identificat atât de mult în tiparele de consumator, încât prevenția naturală a devenit ceva învechit, pentru că apar întruna medicamente și suplimente care promit că rezolvă orice prin înghițire sau tot felul de tehnologii care fac orice în locul tău, ”fără efort”.

Respirația conștientă este cu adevărat fără efort, cu adevărat rezolvă multe probleme, pentru că te naște în următorul nivel al existenței, unde vechile probleme „nu pot ajunge”.

Există și excepții de la ”rezolvă orice din afară”. Și pentru aceste excepții am ales să urmez doctoratul în psihologie și să creez acest spațiu acum și aici. Tulburările neurocognitive odată instalate își continuă procesul. Companii farmaceutice celebre s-au retras din cercetarea moleculei care ”rezolvă din afară”, fără conștientizare și asumarea transformării.

Fiind antrenată să observ, am realizat că procesul neurodegenerativ progresiv debutează cu foarte mulți ani înainte de manifestarea primelor simptome (tulburări de somn, tulburări de atenție și memorie, dezorientare spațio-temporală, dificultate legată de comunicare, neadaptare la schimbarea chiar și dorită).

Separarea, fragmentarea, izolarea, identificarea cu rolurile, blocarea fluxului existenței și îndreptarea atenției către aspectele care te mențin într-un anumit nivel provocator ”te servesc” să uiți complet de tine, nu doar de sine.  Când uiți de sine, rămâi în dualitate și provocări, când uiți de tine, rămâi în fragmentare, care se somatizează sub forma tulburărilor neurocognitive.

Pandemia nu a schimbat asta, dimpotrivă, a agravat.

Rolul meu din acum și aici nu este de salvator. Știu că această declarație nu susține un marketing eficient, mai ales că am menționat că soluțiile din exterior nu funcționează.

Acum și aici îți reamintesc cine ești cu adevărat și că totul este în regulă așa cum este în Eu sunt. 

În Eu sunt nu există interpretări personale, nu există lupte sau boli, nu există nici măcar ideea de inteligență de vreun fel. Inteligența de orice fel interpretează, compară și menține în dualitate.

Eu Sunt realizează că este suveran și întreaga energie îl servește. Eu Sunt realizează că nu are de ce sau de cine să se protejeze, pentru că oriunde este doar propria reflectare. Eu Sunt realizează că strămoșii nu au cum să-i limiteze corpul prin tot felul de programe de îmbolnăvire.

Pentru Eu Sunt contează doar permiterea fluxului existenței, care conectează cu înțelepciunea Sursei care ești și bucuria de a fi.

Eu sunt și experimentez cu bucurie existența!

Am întâlnit foarte mulți oameni care s-au deschis să exploreze și să experimenteze existența.

Au permis să se nască...să se trezească în următorul nivel al existenței.

Dacă ești în căutarea exprimării potențialelor și realizezi că sănătatea reprezintă efectul, nu cauza, dacă povestea mea te inspiră să te naști în următorul nivel al existenței, atunci, bine ai venit!

Nu contează nivelul în care ești acum, ci permiterea existenței în tine și prin tine, simplu și firesc.

Mulțumesc că îți reamintești cine ești cu adevărat…