Percepția influențează realitatea în care trăim  

Separarea este imposibilă, realizând că totul este în comunicare și interconectat. De câte ori m-am simțit separată, blocam fluxul existenței prin tot felul de interpretări bazate pe identificările cu diferite roluri, misiuni, agende. Și se exprimau în ”timp”, până când observam că gândul despre pretinsul exterior este doar o născocire.

Câtă influență dinspre născocire, hrănită cu propria atenție și energie! Este un paradox: pe de o parte imaginația separării, pe de altă parte saturația de efectele separării (dureri, boli, lupte, accidente, pierderi, trădări). În centru este alegerea.

Percepția bazată pe simțuri este influențată de experiențele personale. Simțurile limitează; înseamnă că simțurile rulează doar în interpretarea separării. De câte îmi spun ”mă simt...” sau ”simt”, rezultă o născocire fragmentată. Când ”te simt”, deja proiectez.

Așa că, respir și permit: realitatea nu se percepe cu adevărat prin simțuri.

Realitatea este ceea ce îmi imaginez. Când îmi imaginam limitare, energia pură mă servea cu generozitate și îmi oferea tot ce îmi imaginam, apoi mă întrebam de ce se întâmplă evenimente distorsionate pe care nu le doream. Sigur, nu le doream, dar le imaginam prin tot felul de ”dacă”, planuri, simulări. Când îmi imaginez armonie, frumusețe și bucurie, așa trăiesc, pentru că energia pură îmi servește ceea ce sunt acum și aici. A imagina nu înseamnă a te concentra în vreun fel.

Există în centrul Ființei din fiecare viziunea adevăratei realități, care nu este influențată de istoria personală, mediul în care trăim și nici de simțuri. Pur și simplu este o alegere, fără aprobarea sau validarea cuiva. Iar în centru ești când observi fără interpretări.

În fapt, există o singură alegere: ori percepem doar prin simțurile limitate, ori prin extinderea observării și permitem existența să se reveleze așa cum este cu adevărat.

Da, este o singură alegere în fiecare acum și aici. De câte ori pare obositor să orientezi atenția către viziunea adevărată, de atâtea ori se exprimă separarea și efectele ei.

Observând și alegând cu înțelepciune, se dizolvă toate distorsiunile. Această practică este eliberată de condiționările rezultatelor. Viața le oglindește necondiționat.

Și când permiți că fiecare are ritmul propriu în care experimentează alegerile, compasiunea întregește experiența.

Este duminică seara...cum îți imaginezi dimineața de luni? Și până luni, cum te imaginezi acum și aici?