Conștientizarea respirației  

Respirația este viața trăită. Sensul conștientizării respirației este comuniunea omului cu sinele, cu întregul. Practica zilnică a respirației conștiente începe prin observarea suflului, observarea percepțiilor corpului care interpretează suflul din ce în ce mai extins, până la unificarea dualităților.

Găsesc o poziție prin care percep relaxarea și menținerea atenției asupra respirației. Poziția optimă poate fi în picioare, cu spatele drept și relaxat, tălpile departate între ele, având distanța egală cu umerii, de asemenea relaxați, privirea înainte sau ușor în jos.

Sau pot alege poziția orizontală, cu fața în sus, picioarele ușor depărtate între ele sau pot alege poziția în șezut, cu spatele drept, privirea înainte, mâinile așezate pe genunchi sau în poală. Oricare dintre poziții este potrivită pentru conștientizarea respirației. Ochii pot rămâne deschisi, cu privirea înainte, spre infinit sau privirea ușor în jos sau închid ochii. Oricum țin ochii, aceștia sunt în coerență cu poziția relaxantă a corpului. Pot să aleg un obiect pe care să-l privesc, doar să-l privesc, fără să emit judecăți de vreun fel. În acest fel se reduce treptat distragerea vizuală. Respir profund și amplu de 3-5 ori, apoi respirația devine lentă, din ce în ce mai lentă, în ritmul propriu și amplă deopotrivă. Dacă aș avea flacăra unei lumânări aprinsă aproape de față, aproape ca nu  s-ar  mișca când expir, atât de lentă este respirația.

Respirația este amplă, lentă, deopotrivă profundă și îndestulătoare pentru corp.

Permit câteva momente până când corpul transmite echilibru în poziția optimă aleasă pentru conexiunea cu simțul respirației. Observ senzațiile din corp, fără să le hrănesc cu vreo interpretare. Observ sunetele, fără să le etichetez în plăcute sau neplăcute, doar le observ, atat.

Observ cum este să fiu acum și aici. Orice judecăți despre experiențe de orice fel sunt lăsate să treacă, fără să hrănesc cu atenție aceste gânduri. Observ jocul luminii și umbrelor, fără vreo judecată. Observ senzația fluxului respirator care mă atinge. Observ gusturile aduse spontan în atenție și mirosurile, fără să mă atașez sau să le resping, doar le observ.

Observ că simt că sunt în corp, simt greutatea corpului pe toate zonele de sprijin. Eliberez toate tensiunile percepute. Întreg corpul se relaxează.

Simt capul și senzațiile din cap. Ochii și ploapele se relaxează. Fața se relaxează. Maxilarul se relaxează.

Simt gâtul relaxat, fiind într-o poziție optimă deși susține greutatea capului.

Simt pieptul și inima. Cu fiecare respirație simt respirația în piept. Observ respirația. Doar observ respirația.

Observ mișcarea diafragmului cum împinge blând abdomenul. Observ că simt abdomenul, care este în ritmul natural al respirației.

Cu fiecare respirație mă simt mai ușor. Cu fiecare respirație simt conectarea cu senzațiile corpului. Orice alt gând este lăsat să treacă. Simt doar conectarea cu corpul. Orice tensiune în corp se relaxează astfel. Observ senzațiile în corp în timpul respirației fără să interpretez în vreun fel, doar observ.

Simt conexiunea cu spațiul, cu locul în care mă aflu acum și aici…las să treacă orice interpretare sau judecăți duale despre acest loc…observ conexiunea cu spațiul în timpul respirației…doar observ conexiunea în timpul respirației…observ senzațiile corpului și minții…pentru ceea ce nu sunt…nimc mai mult…nimic mai puțin…respir și recunosc experiența respirației conștiente…eliberez dualitatea bine-rău…corect-greșit…respir și observ senzațiile în corp și conexiunea cu spațiul în care mă aflu…mă deschid să observ experiența respirațeia în corp și în spațiul în care sunt…

Observ pauzele dintre inspirație și expirație…pur și simplu observ…fără să forțez…fără să număr…permit ritmul firesc și respir…Simt inspirul…simt pauza după inspir…simt expirul…simt pauza după expir…

Nu contează dacă inspir prin nas, apoi expir tot prin nas sau prin gură…doar observ respirația și tendința naturală din acum și aici. Observ fiecare inspir…observ fiecare expir…Simt în corp fiecare respirație…simt coerența corpului cu fiecare respirație…orice gând este lăsat să treacă…orice interpretare este lăsată să treacă…Simt senzațiile viscerale ale fiecărei respirații…simt respirația în fiecare organ…în orice ordine se conștientizează spontan…

Conștientizez respirația și senzațiile simțite în corp, în întregime…în organe…simultan și coerent.

Mă simt în conexiune deplină cu corpul și spațiul în care mă aflu și transmit recunoștință pentru acest dar, pe care-l pot readuce în experiență oriunde și oricând, indiferent ce fac, în orice loc.

Conștientizez că prin respirația experimentată astfel simt relaxare și mențin firesc atenția, orice aș face, oriunde aș fi.

Mulțumesc…

Întrebări finale pentru integrarea conștientizării respirației :

1. Cum te simți când întreaga atenție este acordată la respirație ?

2. Cum influențează această respirație starea de spirit ?

3. Ce schimbare simți în corpul tău acum ?

4. Permiți această experiență în fiecare zi ?